Vindecarea copilului interior cu ajutorul meditației

Copilul interior vindecat îţi va reda pofta de viaţă, energia şi curiozitatea, îţi va aminti cine eşti cu adevărat.

Fiecare din noi, adult fiind, are în interior o parte care a rămas un copil de 3-4 ani.

Copilul interior este partea emoţională din fiecare în parte, este partea din noi care ne face să simţim bucuria sau tristeţea, este partea care este responsabilă de trăirile noastre şi este partea din noi care la un moment dat a fost copil odinioară.

Acest copil interior păstrează toate emoţiile şi amintirile pe care noi le-am experimentat la un moment dat.
Majoritatea oamenilor au uitat de acea parte sau poate nici nu au ştiut că există acest copil interior.

Indiferent ce vârstă ai, înăuntrul tău se afla un copil care are nevoie de iubirea şi de acceptarea ta.

Dacă eşti femeie, indiferent cât de independentă te consideri, tu ai înăuntrul tău o fetiţă foarte delicată, care are nevoie de ajutor.

Dacă eşti bărbat, indiferent cât de puternic te consideri, tu ai înăuntrul tău un băieţel care tânjeşte după afecţiune şi după căldură sufletească.

Este de o importanţă vitală să începem să acordăm atenţie copilului nostru interior.

Nu este o strategie sănătoasă să negăm faptul că rănile noastre din copilărie ne-au afectat viaţa.

Aceste răni emoţionale ne-au afectat în fiecare zi şi ne-au împiedicat să ne iubim pe noi înşine aşa cum am fi meritat.

Am fost nişte părinţi abuzivi pentru copilul nostru interior atât timp. Acum e timpul să încetăm.

De câte ori avem o reacţie emoţională puternică la ceva sau la cineva şi simţim că ne-a fost apăsat un buton interior în jurul căruia s-a strâns multă energie negativă în timp, acest lucru înseamnă că sunt atinse răni mai vechi.

Copilul interior simte panica şi se simte lipsit de speranţă, nu adultul.

Şi întotdeauna când ne aflăm într-o astfel de situaţie este important să validăm sentimentele copilului, oricât de iraţionale şi de lipsite de sens i s-ar părea adultului din noi.

Să-i spunem în acele momente copilului că nu îl vom mai părăsi niciodată orice s-ar întâmpla, că vom fi întotdeauna alături de el şi că îl vom iubi.

E nevoie să devenim un părinte iubitor pentru copilul din noi.
E nevoie să învăţăm să ne îngrijim rănile din trecut.

Putem face acest lucru încercând să relaţionăm cu acele părţi rănite din noi. Putem încerca să iniţiem un dialog. Să vorbim în orice fel putem să vorbim cu acele părţi din noi care au nevoie de iubirea noastră. Cu prima ocazie în care te simţi liniştit, închide ochii şi vorbeşte-i copilului interior.

La început, copilul nu te va crede – şi pe bună dreptate. Dacă au trecut – să zicem – 25 de ani de când nu i-ai mai vorbit, e posibil să fii nevoit să repeţi de câteva ori acest lucru înainte ca el să înceapă să te creadă.

De aceea, fii perseverent. Spune-ţi mereu:
“Doresc cu adevărat să vorbesc cu tine, să te îngrijesc, să te iubesc.”
Şi începe să construieşti încrederea. E nevoie să îl salvăm şi să-l hrănim cu dragoste pe copilul nostru interior şi să îl oprim din a ne mai controla viaţa de adult. Să-l dăm jos de la volanul vieţii nostre.

Copiii nu au permis de conducere şi nu trebuie să aibă controlul. În egală măsură, nu trebuie să fie abuzaţi şi abandonaţi.

Cu toate astea, facem exact invers: ne abandonăm şi ne abuzam copilul interior, îl încuiem într-un loc întunecat din sufletul nostru, după care îl lăsăm să conducă maşina vieţii noastre, lăsând rănile copilului să ne influenţeze viaţa.

Cum facem asta?

De multe ori ne lăsăm dominaţi de sentimentele de neputinţa şi lipsa de merit pe care le aveam în copilărie, când cineva ne spunea:
“Eşti un prost. Nu eşti suficient de bun, nu faci nimic ca lumea. Iar ai greşit!”

Iar durerea de a simţi aceste lucruri devine atât de mare încât începem să ne creăm căi de a fugi de sentimentele noastre.

Modurile în care ne protejăm ca adulţi de durere sunt alcoolul, mâncarea, ţigările, drogurile, relaţiile disfuncţionale, munca excesivă, obsesiile. Acest ciclu al durerii duce la nenumărate abuzuri faţă de noi înşine şi ne perpetuează sentimentul că nu suntem demni de dragoste.

Cu vindecarea copilului interior viaţa ni se schimbă în bine, iar probleme la care nu găseai răspunsuri, se rezolvă de la sine.
Cea mai simplă modalitate de a te conecta cu copilul tău interior este în meditaţie.

Tehnica de meditaţie de conectare şi vindecare a copilului interior

1. Aşează-te confortabil într-o încăpere liniştită.
2. Închide ochii.
3. Începe prin relaxarea muşchilor picioarelor, continuând cu întreaga musculatura a corpului, până în creştetul capului (tehnica poartă numele de relaxare progresivă musculară).
4. Concentrează-te pe respiraţie.
5. Inspiră adânc şi elibeaza-ţi mintea de gânduri. Numără fiecare respiraţie, pronunţând numărul de fiecare dată când expiri (în acest mod, îţi ocupi mintea cu o informaţie şi eviţi că atenţia să îţi fie distrasă).
6. Timp de 10-20 de minute imaginează-te că eşti în faţa copilului tău interior şi porţi o discuţie interioară cu el.

Unul din primele lucruri pe care trebuie să i le spui copilului tău interior – atunci când iei pentru prima oară legătură cu el – este să îi ceri iertare. Spune-i că îţi pare rău că nu ai mai vorbit cu el în toţi aceşti ani de când ai crescut, şi cu atât mai mult dacă l-ai certat.

Întreabă-l ce anume îl sperie, cum îl poţi ajuta şi ce anume aşteaptă de la tine.

Spune-i că doreşti să îl recompensezi pentru tot acest timp în care te-ai îndepărtat de el. Întreabă-l cum îl poţi face fericit. Admira acest copil, încurajează-l, vorbeşte-i cu blândeţe, spune-i cât eşti de mândru de el. Joacă-te cu el, acordă-i tot timpul pe care îl aşteaptă să îl petreacă cu tine.

Întreabă-l ce anume îi place cel mai mult să facă, ce anume îşi doreşte cu adevărat în viaţă.

Întâlneşte-te cu copilul tău interior zilnic, până când simţi că existenţa ta începe să se transforme.